Am scris azi-noapte-o poezie

Am scris azi-noapte-o poezie

Am sclis azi-noapte-o poezieFiind atâta de miscatDe-un căţelus cu păl buclatFălă pălinţi ca să-l mângâie,Plângea sălacu-ntle boscheţiSi nemâncat si jegălit,Da’ nimenea nu s-a oplitDin gloata male de dlumeţi,Doal eu, atâta, singulel,În ochisoli când l-am plivitBătând în mine am simţitO inimioală de căţel, Si întl-o mică lăclămioalăCe s-a oplit din culs si ea,Spelanţe, una-i licăleaSimţind iubile plima oală ;M-am dus la el, l-am mângâiat,L-am intlebat “un’ ţi-e mămica ?!”“Da’ lasă-l jos !” stligă bunicaÎn blaţe când l-am lidicat,“Las-o încolo de potaie !”Mi-a zis din nou, si “hai acas’ !”Si de mânuţă lău m-a tlasPână la mine în odaie ;Nu am putut să dolm deloc,Atât am plâns, la fel ca el,Că pe la unspe, usulel,În noapte-am cobolât din bloc,Si mintea mi-o luă hai-huiPe scăli sălindu-le în zbol,De nu-l găsesc cled c-am să mol,Să-l las io-n lume,-al nimănui...Dal când să ies, aud lătlat (!)În faţa blocului sedeaZambilă,-al meu, mă asteptaC-asa, pe loc, l-am botezat ;L-am luat în blaţe,-atât de mic,Dând din codiţă mă lingeaSi-atât de mult se buculaCa un copil de-al lui tătic,Dal ieu ce-am fost de felicit (!)În sân, cu el, până la nouăScălile două câte douăUlcai, că liftu-i paladit ;Tiptil apoi, ne-am fulisatCa hoţii, în bucătălie,Bunica, nu am vlut să stieCă mi-a făcut capul pătlat ;Si-n castlonelul meu cel mic,La fel cum îmi dădea mămica,În lapte i-am muiat pâinicaDe ela alb tot pe botic,Ial cu sampon, întl-un lighean,I-am făcut baie la blăniţăDe la năsuc pân’ la codiţă,Bunica dolmea bolovan,Si să nu dau ial de belea(Cam lal asa o bunicuţă !)L-am asezat pe o pelnuţăPitit sub patul meu să stea,C-am să le spun desple căţelPălinţilol, că n-am pututSă-l las, că tale m-a dulut,Pe lumea asta singulel,Pentlu că mâine-i o zi male,Vol fi acas’, după un an,S-au dus si ei să fac-un banPlintle stlăini, peste hotale.Valeriu Cercel