Morala…viciilor

Un cerşetor, la colţ de stradǎ,
Cu-o faţǎ-amarǎ şi zbârcitǎ,
Tot aştepta un ban sǎ cadǎ
În pǎlǎria-i terfelitǎ ,

Dar trecǎtorii cam grǎbiţi,
Mânaţi de treburile lor,
Se arǎtau a fi zgârciţi
Cu amǎrâtul cerşetor,

Cǎci dup’ un timp, n-a mai rǎbdat
Şi a oprit un cetǎţean,
Ce arǎta bine dotat,
Cerând şi el un ban;

Dar individual tulburat,
Tot scotocind prin buzunare,
Pe cerşetor l-a suspectat
Venind cu-o întrebare:

-Ce faci cu banii ?! Poţi sǎ-mi spui ?
Cumva îi dai pe bǎuturǎ ?
-Nu domnule, cǎ eu nu pui
Alcool de loc în gurǎ…

-Îţi iei ţigǎri sǎ le fumezi ?
(Din nou omul preseazǎ)
-Nu domnule ! Poate nu crezi (!?)
Tutunul dǎuneazǎ…

-Şi nici la cǎrţi nu-i pui la joc
Disearǎ cu amicii ?!
-Nu domnule ! Eu cǎrţi nu joc…
Nu am aceste vicii…

-Atunci, eu îţi propun ceva
Şi-ţi dau o sutǎ, nu cinci Lei,
Cǎ vezi cum e nevastǎ-mea…
Moralǎ-mi face…dumneaei (!)...

Vino te rog cu mine-acasǎ,
Sǎ vadǎ şi ea cum aratǎ,
Un individ ce nu fumeazǎ,
Nu-i cartofor şi nu se-mbatǎ !

Valeriu Cercel